'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 27 decembrie 2017

39

Acum două zile am împlinit niște ani.

Am încercat să-mi dau seama ce semnificație are pentru mine numărul lor. Nu are niciuna. Cifrele acelea două îmi sună străine, departe de mine. Puteau fi oricare altele, tot nu mi-ar fi spus nimic. De ceva timp am încetat să mai număr anii. Doar când sunt obligată să-i declar în scopuri administrative sau de socializare, fac un efort să-mi amintesc ce vârstă spune buletinul că am.

În schimb, ca fiecare an care trece, și acesta a avut un specific al lui, un ceva ce l-a deosebit de ceilalți dinaintea lui.

Anul acesta a fost anul selecțiilor și renunțărilor la ce era prea mult în viața mea, la ce nu mă lăsa să mă bucur de mine și de viață.

Anul acesta s-a definitivat divorțul. Despărțirea se petrecuse mai demult, dar abia în primăvara acestui an ne-am mobilizat să o oficializăm. A fost simplu, așa cum ar trebui să se petreacă orice despărțire. Sigur, a fost și zbucium interior de ambele părți, dar am reușit să trecem prin asta în mod destul de civilizat și cu efecte secundare minime.

Anul acesta am început activități pe care mi le-am dorit mult în trecut. Am renunțat apoi la ele pentru că, oricât le-am visat în trecut, nu se mai potrivesc cu ceea ce sunt acum.

Anul acesta am căutat, am testat, m-am împiedicat, m-am ridicat, am făcut planuri, am păstrat ce îmi stă în putere să realizez acum, am amânat lucrurile pentru care nu văd încă o rezolvare.

Anul acesta mi-am trasat un proiect de viață. Am conturat liniile mari și am început să trasez, cu nesiguranță încă, detaliile. Treptat, totul îmi va deveni mai clar. Nu mă grăbesc. Anul acesta m-a învățat să iau totul pe îndelete, să nu mă pierd în nerăbdări și frici inutile.

Anul acesta am început să port rochițe fără să mă mai cramponez de silueta mea care nu s-a înscris niciodată în standardele altora. Aceasta e o mare realizare. Râd cu poftă când mă întreabă lumea când trebuie să nasc, dar continui să-mi port cu bucurie rochițele frumoase, fără să mă mai chinui să strâng burta mea cea mare care poartă în ea ani de emoții negative, de nemulțumiri și de singurătate.

M-am apropiat tot mai mult de un fel de slow-living interior în care sunt mai conștientă de mine, de prezența și importanța copiilor mei în preajma mea, de ceea ce simt pozitiv sau negativ. Încerc să-mi diminuez nesiguranțele, să nu mă las copleșită de perioadele dificile din punct de vedere financiar. Cumva simt că toată agitația trece pe lângă mine iar eu sunt într-un fel de safe place al meu în care e bine și cald și în care nimic nu se grăbește, în care am timp să mă gândesc la ce voi face în continuare, în care am timp pentru câte un film, pentru o carte, pentru a rumega o vorbă auzită mai mult sau mai puțin întâmplător. Am mai ieșit din starea asta și m-am aruncat în agitația cotidiană a societății în care trăiesc. Dar nu pentru mult timp. Au fost în jurul meu oameni care să-mi atragă atenția când m-am îndepărtat de ceea ce sunt și am reușit să ies din experiențele care mă dezechilibrau.

Continui să caut, să testez, să fac planuri. Îmi fac traducerile, ies la câte o pizza și un film cu David, legăn și hrănesc păpușile împreună cu Eliza, particip la întâlnirile WAHM, când am ocazia merg mult pe jos, singură.


Un prim obiectiv pentru anul care pentru mine a început deja: să reîncep să scriu scrisori. Internetul îmi pare atât de impersonal încât mă simt ciuntită în orice încercare de comunicare. Am început deja prima scrisoare care va călători peste mări și țări, spre prieteni dragi de care îmi va fi mereu dor.

miercuri, 1 noiembrie 2017

O BĂLĂCEALĂ, 2 TORTURI ȘI PRIETENI DRAGI

Postarea asta trebuia să o scriu ieri, dar nu primisem încă pozele. Oricum sărbătorim de câteva zile și încă nu am terminat, așa că nu e chiar cu întârziere.

David îmi spusese din vară unde vrea să-și facă ziua, dar nu am găsit liber. Cerând recomandări despre un alt loc, o prietenă mi-a spus că ea și copiii ei s-au distrat la o aniversare la Aqua Park. Am știut din start că e locul potrivit.

Imediat am dat comandă de invitații pentru ultima zi de școală (mulțumesc Anca pentru versuri și Ștefania pentru invitații)

.
David a primit vestea cu sărituri și chiote de bucurie.

A vrut tort cu Foxy. Am trecut peste repulsia mea și i-am comandat tort cu Foxy (mulțumim Aline Cake Boutique)


Din nou sărituri și chiote și Mami, o să fie cea mai faină petrecere!

Nu au venit toți cei invitați (din fericire pentru buzunarul meu), dar toată lumea s-a distrat. Cei mai aventuroși au luat cu asalt toboganele, cei mai prevăzători au rămas în bazinul cu apă mai mică. Dar absolut toți au avut sclipiri în ochi de bucurie în ochi. Mulțumesc tatălui care a prevăzut situația dificilă în care aveam să mă aflu și a rămas să mă ajute cu copiii

Apoi am urcat în restaurant unde copiii au mâncat și au savurat tortul




Ne-am întors acasă epuizați, dar David tot a mai găsit putere să construiască un lego. A fost încântat de tot ce a primit, de la jucării la haine.

A doua zi, a venit tati cu prieteni de la C-lung. Cu alt tort, la fel de gustos. 

David a fost foarte încântat să-și revadă prietenii. 

Cât copiii au fost la film, noi am umblat prin mall după Eliza. Are copila asta un lipici, că în câteva minute toți din mall erau topiți după ea. A primit și o pereche de aripioare și diademă de fluturaș, care i-au accentuat farmecul.







Și două reclame gratuite :)



După ce s-a terminat filmul, am savurat tortul. David nu a vrut poză cu el (era ocupat cu un joc pe telefonul unui prieten și abia și-a făcut timp să sufle în lumânare).

Eliza, însă, nu a obiectat, ba chiar l-a și gustat


Mai urmează un tort, dar el nu știe. Voi pune poză într-una din zilele următoare.


Pe scurt, o vacanță plină de voie bună și dulciuri. Și încă nu s-a terminat.

marți, 24 octombrie 2017

WORK AT HOME MOMS - PIATRA NEAMT


Mi-am propus prin primăvară să încep o serie de postări despre WAHM Piatra Neamt și mamele absolut minunate din această asociație.

Nu am găsit nici timpul nici dispoziția de a scrie despre asta până acum.

Azi, însă, am terminat traducerile în timp record și, fiind încă sub influența întâlnirii de ieri, am spus că e momentul să încep.

WAHM este o inițiativă socială menită să vină în sprijinul mamelor care au ales să lucreze pe cont propriu sau care își caută o activitate pe care să o desfășoare acasă.

Anul trecut această inițiativă s-a lansat și în Piatra Neamț iar asociația noastră este una dintre cele mai active din țară, în special datorită implicării Irinei Mitrofan-Bitca, coordonatoarea de aici a proiectului.

În fiecare lună, asociația organizează un eveniment, cu tematică diferită de la lună la lună, în funcție de preferințele și nevoile membrelor asociației.

Astfel, s-au organizat evenimente de tip Mama Connect, Cluburi de lectură pentru copii, Seminarii de dezvoltare personală, întâlniri de inițiere în realizarea fotografiei de produs, etc.

Eu am lucrat mereu acasă. Când am terminat prima facultate am pornit pe acest drum și am ales să lucrez pe cont propriu. Era și o perioadă benefică traducerilor iar alegerea aceasta mi s-a părut cea mai logică. Au urmat și perioade mai grele, cu traduceri mai puține, dar tot nu am reușit să găsesc impulsul de a intra într-un sistem.

Am devenit apoi mamă și am simțit că munca mea acasă, deși cu venituri fluctuante și niciodată destule, cu program haotic și, de multe ori, obositor atât pentru mine cât și pentru cei din jurul meu, îmi oferea o șansă pe care nu multe mame o au: aceea de a fi alături de copilul meu în fiecare etapă a dezvoltării lui, de a-mi crea cu el o legătură puternică, de a-l cunoaște așa cum mai mult ca sigur nu îl va cunoaște nimeni. Mi s-a părut foarte important acest aspect nu doar pentru primii ani ai vieții lui, cât, mai ales, pentru anii următori, pentru vârstele lui mai dificile din punct de vedere emoțional.

Asta cu mult înainte de apariția asociației WAHM. Am devenit apoi mamă pentru a doua oară iar alegerea mea a căpătat și mai mult sens.

În momentul în care am intrat în Asociație, m-am simțit acasă, m-am simțit înțeleasă până în cele mai mici detalii, am primit sprijin emoțional de fiecare dată când aveam nevoie. Simplul fapt că mă simt liberă să vorbesc despre mine fără să mă judece nimeni, pentru mine contează foarte mult.

Încet, încet, am început să cochetez cu alte idei de activități pe care le pot realiza pe cont propriu. Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le fac, dar încă nu-și găsesc toate loc în viața mea. Pentru unele nu am îndemânarea necesară, pentru altele încă nu am timp destul, dar încep să se contureze posibilități de a trece dincolo de sfera traducerilor și de a-mi pune în valoare creativitatea.

Fiecare întâlnire WAHM îmi confirmă că se poate trăi în afara unui sistem, că se poate porni de la zero, că te poți adapta la orice schimbare pe care viața te obligă să o integrezi.

În asociație sunt mame ca mine, care au ales de la început să lucreze acasă, mame care au renunțat la cariere de succes pentru că nu le împlineau emoțional, mame care nu lucrează chiar acasă, dar au afaceri proprii sau mame care își caută o activitate care să le permită să acorde timp prețios și familiei. Fiecare dintre ele este o adevărată sursă de inspirație și este o plăcere să le vezi lumina din ochi când vorbesc despre cât de mult le place ceea ce fac, despre copiii lor, despre viața lor care, cu bune și cu mai puțin bune, a devenit mai luminoasă atunci când au ales să-și asculte instinctul.

Voi scrie despre fiecare în parte, despre produsele lor, despre evenimentele la care particip alături de ele. Sunt proiecte care merită promovate, produse pe care le-am folosit și dăruit cu bucuria că am adus o contribuție, oricât de mică, la dezvoltarea afacerii unei mame ca mine.


Vă recomand și vouă să alegeți produse create de mame. În spatele fiecăruia se ascunde pasiune, entuziasm, bucuria de a crea. 

joi, 12 octombrie 2017

MACGYVER 2


Am mai scris despre serialul MacGyver. Este încă unul dintre preferatele mele și îl recomand în continuare celor care vor un serial de acțiune, dar s-au cam săturat de eroi cu arme de ultimă generație.

Așa cum spuneam în postarea de acum 4 ani, ce m-a atras (în afară de Richard Dean Anderson, desigur), sunt valorile pe care le promovează proiectul Macgyver: o lume cu oameni care, în rezolvarea problemelor, își folosesc capul de pe umeri în locul armei din mână.

Industria filmului american a decis că e timpul să reediteze proiectul și să-l adapteze vremurilor de acum. De curând am dat de noul serial care a ajuns deja la sezonul 2 și, curioasă să văd ce a ieșit, m-am pus pe vizionat.

Sunt un contrariată de unele lucruri, dar tot nu mă pot abține să-l urmăresc.

Lucas Till e un înlocuitor perfect pentru Richard Dean Anderson iar rolul îl prinde foarte bine.
De restul echipei...nu sunt chiar așa sigură dar nah, doar pentru că pe mine nu mă încântă un actor sau altul, nu înseamnă că serialul nu poate fi urmărit.

Pentru că vremurile sunt cu mult schimbate față de anii 80 când a rulat serialul original, cei de la Hollywood, în locul agentului secret singuratic, au încropit o echipă. Ceea ce e bine. Unul se ocupă de forța fizică, unul de IT, MacGyver rămâne cu ce știe el mai bine: salvează situația cu o agrafă de birou și un pumn de nisip.

Nu voi ridica însă în slăvi noul serial, așa cum am făcut cu originalul. Din punctul meu de vedere e mediocru, așa că voi spune ce nu-mi place la el:

Unul dintre lucrurile care nu-mi plac e că au făcut serialul prea în stilul celor de spionaj. Originalul parcă era mai ancorat în realitatea de toate zilele,  abordând teme inspirate din problemele societății de atunci. Noul serial se axează prea mult (după gustul meu) pe conspirații internaționale.  

În plus, mi-ar fi plăcut să fie un fel de continuare a primului serial. Adică personajul principal să fie nepotul sau o altă rudă a lui Mac cel original, care să-i moștenească abilitățile. Ar fi fost mai credibil pentru noi, cei care am urmărit originalul și l-am îndrăgit. Mai ales că Lucas Till chiar seamănă cu Richard Dean Anderson și ar fi făcut trecerea la noul serial foarte ușoară și plăcută.

Din păcate, s-a ales altă variantă. Personajele au fix aceleași nume, Angus MacGyver, Jack Dalton, director P. Thorton (de data asta o femeie), fundația Phoenix, Murdoc, dar sunt plasate în zilele noastre. Ceea ce eu simt ca o ruptură cu care nu prea mă împac. Pentru mine, director Thorton are chipul lui Dana Elcar, Jack Dalton nu poate fi altul decât Bruce McGill, iar Murdoc e doar Michael des Barres.

Din punctul meu de vedere, puteau să păstreze doar numele lui MacGyver, să păstreze denumirea fundației și să înlocuiască celelalte nume sau să găsească cumva o legătură cu personajele din serialul original. Ar fi fost mai credibil pentru mintea mea.

A, iar lui MacGyver îi lipsește din buzunar veșnica rolă de bandă adezivă. Nu pot înțelege o asemenea omisiune :)). Măcar au păstrat briceagul elvețian

Încă una și mă duc: MacGyver, în varianta Richard Dean Anderson, spunea un NU hotărât băuturilor alcoolice. Așa cum spuneam în postarea de acum 4 ani, replica lui „Carrot juice is about as far as I go” mi s-a părut genială. Ei bine, noul MacGyver mai bea câte o bere din când în când.

Toate astea îmi spun că nu, serialul de acum nu e bazat, așa cum a fost precedentul, pe un proiect de transmitere a unor valori. E doar un alt serial de spionaj, la fel ca celelalte deja existente.

Cu toate reținerile mele, cred că e un serial ok pentru tineri. Le mai arată că nu totul se rezolvă cu o apăsare pe trăgaci și că da, multe chestii din sfera științelor chiar au aplicare în anumite situații.

vineri, 6 octombrie 2017

ELIZA TE ÎNVAȚĂ - EPISODUL 1: CUM SĂ FACI PODOABE DIN LUT

Pasul 1 - DOCUMENTAREA 
Găsești sursele de informare potrivite și te documentezi. Din fericire, la bibliotecă sunt muuulte cărți din care să te inspiri.



pasul 2 - PROIECTAREA. 
Nu începi să lucrezi nimic fără un proiect. Asta îți va clarifica ideile și vei ști exact ce ai de făcut când te apuci de lucru
 

pasul 3 - ALEGEREA MATERIALELOR
Te așezi la masă și soliciți cu insistență să ți se dea și ție material de lucru. Ce dacă ai doar 1 an jumate. Pentru lucrul cu lutul nu există limită de vârstă.


pasul 4 - GĂSIREA MEDIULUI FAVORABIL DE LUCRU
Nu poți lucra la masa aia pentru adulți, așa că îți alegi un loc unde să te simți mai confortabil


pasul 5 - LUCRUL PROPRIU ZIS 
Ignori activitatea celorlalți și te concentrezi la ceea ce ți-ai propus să realizezi




și David lucrează de zor  



reușește și mami să meșterească ceva


pasul 6 - FACI CURĂȚENIE LA LOCUL DE MUNCĂ  
Nu se poate să lași mizerie, nu?


Pentru mai multe detalii vă așteptăm la Atelierul de modelaj în lut  de la Biblioteca Jutețeană G.T. Kirileanu, Piatra Neamt







vineri, 29 septembrie 2017

ATELIERUL DE MODELAJ FRUMUSICA

Luni, la Biblioteca Județeană GT Kirileanu din Piatra Neamț, a avut loc lansarea proiectului Frumușica, organizat în parteneriat cu Activ Travel Tour.
Am aflat abia miercuri, dar mi-am dat seama imediat că este vorba despre un atelier care promite să fie o experiență fantastică atât pentru copii cât și pentru părinți.
Când i-am spus lui David despre atelier, a sărit în sus de bucurie, așa că am mobilizat și prietenii din spatele blocului iar trupa noastră veselă s-a prezentat vineri, la ora 17, la bibliotecă.
Pot spune că a fost un succes. Mi-a plăcut foarte mult cum se raportează domnul Iulian Gorea la copii iar aceștia au fost captivați de povestirile dumnealui, Sunt convinsă că pe parcursul următoarelor întâlniri se va crea o legătură specială între dumenalui și participanții la curs. Lumina din ochii celor trei mușchetari ai cartierului nostru nu mă lasă să cred altceva.

Întâlnirile vor avea loc marțea și vinerea de la ora 17 la 18.30. Din păcate nu cred că vom reuși să ajungem marțea, din cauza altor activități extrașcolare, dar vinerea nu vom lipsi.
Proiectul implică mai multe decât simplul modelaj, organizatorii intenționează ca activitățile să nu fie exclusiv pentru copii ci doresc să implice și părinții, ceea ce mie mi se pare un lucru fantastic. În plus, se dorește organizarea unor excursii la casele și atelierele unor meșteri populari și alte activități pe care le vom afla pe parcurs.
Vă las mai jos link către filmulețul de la lansarea proiectului, pentru a afla mai multe.
Vizionare plăcută și... vă așteptăm la atelier.


miercuri, 27 septembrie 2017

COLIBRI...MOLIA COLIBRI

Azi am avut o întâlnire neobișnuită.
Așteptam autobuzul când pe deasupra florilor de la chioșcul din stație a început să zboare o creatură ciudată. Am crezut inițial că e un bondar și mă pregăteam să mă îndepărtez. Apoi mi-am dat seama că nu e bondar. Era mai mare, colorată mai spre maroniu, bătea rapid din aripi și avea o trompă lungă cu care se ospăta din nectarul florilor.
- Un Colibri, a fost primul meu gând.
Era singura legătură logică pe care o puteam face. Arăta întocmai ca păsările colibri pe care le văzusem prin documentare. Cu excepția trompei, care mi se părea prea lungă. Și a faptului că nu mai auzisem să existe păsări Colibri în România. Mă gândeam, totuși, că poate a zburat din vreo colivie
Fascinată, l-am chemat pe David să o vadă și el. Nu putea pierde ocazia asta.
Nefiind pe deplin convinsă că e chiar pasărea Colibri, i-am spus lui David că vom căuta acasă imagini să vedem ce anume e.
Am căutat. Nu e pasărea Colibri. E molia Colibri.
Arată cam așa:
imagine preluată de aici

Voi ați văzut vreodată o molie Colibri? Ați știut de existența ei?