'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 31 decembrie 2016

ULTIMA POSTARE

Se spune că ce faci în noaptea de Anul Nou, vei face tot anul. Ei bine, în această noapte am început un proiect nou. E încă în stadiul de încercări dar, spre deosebire de tot ce am început și am abandonat în ultimul timp, este ceva ce chiar mi se potrivește și pot face și cu copiii în jurul meu. 
Iată o mostră, încă mai am mult de lucru pentru a definitiva.


Nu m-ar deranja să meșteresc așa ceva tot anul :)

Aceasta este ultima postare de pe acest blog. Intenționez să-mi deschid altă căsuță care să se potrivească mai mult cu ceea ce sunt acum.
Madimih a apărut pe vremea când căutam confirmări, când voiam să învăț, când aveam nevoie să știu că mai sunt și alții care simt ca mine. Am găsit tot ce am nevoie datorită legăturilor care s-au creat cu ajutorul acestui blog.
Dar nu mai sunt cea de acum 8 ani. Nu mai am nevoie de confirmări, iar căutările mele se îndreaptă spre alte domenii.
Tocmai de aceea, blogul acesta nu mi se mai potrivește. Și-a îndeplinit scopul, acum e cazul să-l las să se odihnească. Va mai fi activ un timp, până e gata căsuța cea nouă.

Nu pot încheia, însă, până nu fac niște recomandări cu care am rămas în urmă:

CARTEA PERSONALIZATĂ DE LA FOTOLIBRI

Cartea David și omul de zăpadă am câștigat-o la un concursE o poveste duioasă despre prietenia dintre David și un om de zăpată pe care băiatul îl aduce la viață dăruindu-i o inimă de hârtie.
Pentru realizarea cărții a trebuit să comunic o serie de date și, deși am intrat în destul de multe detalii, am fost plăcut surprinsă să le găsesc pe toate în carte. Sunt în poveste, alături de David și Eliza, și prietenii lui cei mai buni (și cei de la Piatra și cei de la Câmpulung), chiar și motanul Berlioz.

Iată câteva fotografii:
coperta
 dedicația
 prima poză
 apare motanul Berlioz
 prietenii lui David
 pozele de la final

Chiar dacă acțiunea se petrece în ziua de Crăciun, cred că nu e un reper obligatoriu. Mi se pare o carte potrivită pentru orice moment al iernii atâta timp cât cei de la Fotolibri sunt dispuși să facă modificările de rigoare. Iar mie mi s-au părut destul de deschiși să includă/excludă orice detaliu și să comunice cu clientul astfel încât acesta să fie mulțumit de rezultat

Ce mi se pare important la o carte personalizată:
- să poată fi realizată pentru 2,3 frați. Nu a fost cazul meu, dar, dacă David și Eliza ar fi fost de vârste apropiate, ar fi fost bine să apară amândoi ca personaje principale. Cred că e o idee bună și pentru a întări legătura dintre frați.
- Să poată fi adaptată pentru alte tipuri de familie decât cea tradițională. Aici nu e cazul, părinții și bunicii sunt menționați foarte puțin, acțiunea e centrată pe copil.
- Să poată fi vizualizat măcar parțial textul. Eu am avut emoții să nu fie pasaje care să-l afecteze pe David. Nu au fost,

Trebuie să menționez că cei de la Fotolibri pregătesc și alte cărți pentru alte ocazii: 8 martie, Paști, ziua copilului etc. Sunt foarte curioasă cum vor fi acestea.

NISIPUL KINETIC
Este minunat. Lui David îi place mult să se joace cu el, nu se împrăștie ca nisipul normal, poți face forme, îl poți tăia cu cuțitul... 
Merită investiția.

ȘIRETURILE ELASTICE
Chiar vi le recomand
Știu, știu, copiii trebuie să învețe să se lege la șireturi. Până acum n-am văzut un adult care nu știe să facă asta, așa că, până vor crește, au timp să învețe. 
Cert e că pentru copii ca David șireturile sunt un stress. Și pentru părinții lor.
Așa că nu ezitați. Știu că sunt destul de scumpe (eu le-am prins la reducere și tot au fost scumpe) dar fac toți banii. 
Și nu numai lui David îi folosesc. Și eu mi-am pus la o pereche de ghete, ca să nu mă mai chinui cu legatul, dezlegatul. 
Cel mai aiurea era când mi se dezlega șiretul pe stradă iar eu eram cu Eliza în brațe. Acum am legat strâns șiretul la dimensiunea care-mi permite să nu-ș mai dezleg, în ultimele cheutori am pus un șiret elastic și gata, mi-e mult mai ușor să gestionez încălțatul.


PROTECȚIA DE PLOAIE/VÂNT/IARNĂ
Dacă vă purtați copiii, v-o recomand. Am avut una în probe și a fost minunată. Copilul este foarte bine protejat, e comodă.
Eu nu mi-am permis să iau. Nici măcar una ieftină. Dar am improvizat. Am găsit două haine cu același tip de fermoar și le-am combinat. 
Rezultatul e acesta:
Așa ne-am protejat noi toată toamna, plus o bucată de iarnă. Pentru friguri mai puternice, am dat la modificat o haină mai groasă pentru a-mi face o protecție adecvată. 

Vă doresc un an în care să fiți buni, să sperați, să îndrăzniți, să realizați.

Pe curând.

CELE RELE.....

să se spele!

Un 2017 cu destul din toate!

luni, 26 decembrie 2016

38

"Anul Maimuţei 2016 ne împinge la gesturi îndrăzneţe pentru că ne dorim, un pic mai mult decât de obicei, să vim văzuți altfel decât până acum de semenii noştri, altfel decât ca indivizi, ca numere, ca figuri. În acest an ne căutăm identitatea şi dorim să fim recunoscuţi şi respectaţi ca individualităţi. Este de aşteptat ca fiecare dintre noi să îşi uimească puţin anturajul, să îşi asume repsonsabilitatea opiniilor şi să îşi afirme unicitatea" (sursa: http://2016.horoscopbun.ro/2015/05/zodiac-chinezesc.html)

Anul acesta a fost despre mine. 

Anul acesta a  fost despre felul în care am folosit răbdarea, încurajările și încrederea investite de ceilalți în mine de-a lungul ultimilor ani. 

În acest an am crescut mai mult decât în ceilalți și am îndrăznit să fiu EU de la început până la sfârșit.

Îmi doresc să nu mai fiu niciodată ALTCINEVA. Pentru nimeni.

Anul acesta am sărbătorit cu un minunat tort de la Alina, cel mai elegant tort pe care l-am avut vreodată la ziua mea.









sâmbătă, 24 decembrie 2016

ÎN CĂUTAREA CADOURILOR

Cum să fac? Cum să fac? Cum să strecor cadourile sub brad cu copilul nerăbdător dormind iepurește în aceeași cameră?

Asta a fost întrebarea care m-a preocupat în ultimele zile. Am evaluat mai multe variante, dar niciuna nu mi se părea bună. 

Am trecut cam ușor peste ideea de a pune cadourile sub brad înainte de a pleca la colindat, când el mă aștepta afară, așa cum făcea mama când eram noi mici.
Rău am făcut. Am vrut eu să le primească dimineață, dar nu am luat în considerare că va dormi prost, cu multe treziri, preocupat de sosirea Moșului. Anul viitor încercăm varianta asta.

Aseară, în timp ce el dormea, mi-a venit, însă, ideea salvatoare. Tot îi place lui Jack și pirații din Țara de Nicăieri, ce-ar fi să las eu cadourile acolo unde sunt și să-l pun să le caute?

În doi timpi și trei mișcări, am încropit o scrisoare și patru indicii, le-am pus la locurile și aam adormit, liniștită că rezolvasem problema.

Când s-a trezit, înainte de a se speria foarte tare că nu găsește decât o cutiuți minusculă  sub brad, i-am spus să citească scrisoarea de la Moș, să vadă ce surpriză i-a pregătit. 

I-a revenit culoarea în obraji când s-a lămurit că pachețelul mic era doar o parte din cadou și a pornit entuziasmat în căutarea indiciilor.

Primul indiciu l-a trimis în cel mai friguros loc din casă. A crezut că e pe balcon, Nu era. După ce s-a gândit un pic, și-a dat seama că indiciul era în frigider.

- Îmi place Moșul ăsta, e tare comic. Parcă suntem în căutarea unei comori.

Al doilea indiciu l-a trimis în locul care îl ajută să fie mereu curat. Și-a dat seama repede că este vorba despre cadă.

Al treilea indiciu l-a pus un pic în încurcătură. Cel mai călduros loc din casă credea că e caloriferul, dar, până la urmă, și-a dat seama că e vorba despre cuptor.

Ei bine, al patrulea indiciu, a fost cel mai greu. Cadourile, spunea bilețelul, se aflau în spatele unui brad colorat, învelit în pături groase.

Măi să fie, complicat indiciu. A trecut în revistă toți brazii pe care-i aveam: cel împodobit, cel de advent, cel de carton, nu-și dădea seama și pace. După un scurt joc de cald-rece, a înțeles că indiciul se referea la bradul desenat și lipit pe ușa de la șifonier.  Era mare cât el, dar, căutând alt tip de brad, nu-l luase în seamă.

Și, astfel, căutarea s-a încheiat. A găsit celelalte pachețele (mai multe cutiuțe care făceau parte din același joc) și a declarat că s-a distrat grozav căutându-le.

Mulțumim, Moșule, te așteptăm și anul viitor.


vineri, 23 decembrie 2016

NU E NIMENI MAI NOROCOS CA MINE

De la Moș, David a cerut un Lego Minecraft Portalul final. Mult peste bugetul meu

I-am spus că aceasta este o jucărie pe care și-o poate lua singur atunci când va strânge bani pentru ea. I-am și sugerat diverse variante de a economisi, vedem dacă le pune în practică sau preferă să rămână fără jucărie.

L-am asigurat, în schimb, că Moșul îi va aduce cu siguranță ceva ce îi va plăcea, că va prefera să îi aducă mai multe lucruri care chiar îi vor fi de folos, unele dintre ele chiar și le-a dorit de-a lungul timpului, dar la momentul respectiv nu i le-am putut lua.
Și, cu un buget mult mai mic decât cel pe care-l presupunea Portalul final, Moșul s-a descurcat de minune.

Azi a primit primul cadou. Farmacia Bebe Ardealul din incinta Shopping City Piatra Neamț, a organizat azi ședință foto cu Moș Crăciun. Toți copiii au fost invitați să facă gratuit  poze cu Moșul.
Nu erai obligat să și cumperi din magazin un eventual cadou, dar nu cred că a fost vreun copil care să nu primească și o jucărie aleasă din timp de părinți și predată ajutoarelor Moșului (angajații farmaciei), pentru a fi frumos împachetată, etichetată și pusă în sac.

David a primit o cutie de nisip kinetic cu tăviță de joacă și set de forme litere. Nu se aștepta (avea impresia că moșii ăștia de prin oraș dăruiesc doar dulciuri). Surpriza a fost reală iar bucuria lui a meritat tot efortul meu.

Acasă, în timp ce se juca, după ce mi-a spus de mai multe ori că este foarte fericit, că a fost o zi foarte frumoasă, cea mai frumoasă zi (după întâlnirea cu Moșul a fost și la aniversarea unui prieten unde s-a distrat de minune), a afirmat:

- Nu cred că e nimeni mai norocos ca mine. Poate doar M, că el are Lego Minecraft ăla scump, dar în rest, eu sunt cel mai norocos.

Și încă nu a văzut ce surprize i-a pregătit Moșul pentru duminică.



David, deja surprins că nu primește veșnica pungă cu dulciuri ci un cadou adevărat

Și Eliza a stat de vorbă cu Moșul, chiar dacă era somnoroasă. 



duminică, 11 decembrie 2016

MIERCURI RESPIRĂM

Nu, nu e o capodoperă a literaturii universale.

Nu, nu cred că e cazul de analize literare pe text.

Dar da, Miercuri respirăm, a Ioanei Macoveiciuc, e o carte care merită citită. Aș recomanda-o tuturor, indiferent de sex și vârstă, dar sunt conștientă că o vor gusta doar gravidele, mamele și cei care rezonează cât de cât cu ele (care nu sunt prea mulți, oricât de mult am vrea noi să credem contrariul)

E o carte care te îndeamnă la analize interioare. Citind povestea celor șase femei, te descoperi pe tine însăți. Mai mult, te accepți așa cum ești: o femeie normală, cu imperfecțiuni, cu farmecul tău diferit de al altora, cu o putere fantastică de a trece prin toate provocările vieții.

Pentru că, atunci când ești gravidă, atunci când ai copii mai mari sau mai mici, trebuie să treci prin toate și să rămâi pe poziții.

Cele bune și rele ale vieții uneori trec pe lângă tine, alteori drept prin tine, dar nu ai încotro. Când ești gata să cazi te ridici. Când corpul te doare de parcă zeci de cuțite ți se învârt în același timp în picioare, în mâini, în șolduri, strângi din dinți și mergi mai departe. Când capul îți vuiește de zgomote, de nervi, de furtuna de hormoni din tine, respiri adânc de câte ori e nevoie și mergi mai departe. Când viața ia brusc întorsături inimaginabile îți revii din bulversare și cauți drumul acela care te-ar scoate la lumină.

Pentru că ești mamă, pentru că de tine depind ființe mici și neajutorate, pentru că dacă tu te prăbușești, se prăbușesc și ele împreună cu tine. Și nu poți permite asta.

Așa că respiri cum și când poți, uneori miercurea, alteori vinerea mai spre seară, îți mângâi burta, te uiți în ochi nevinovați și îți spui O să fie bine.

Accepți ajutorul cui ți-l oferă, trecând peste impulsul de a-ți fi rușine pentru că ai ajuns în situația de a avea nevoie de ajutorul altora, îți vine să plângi de neputință dar în egală măsură de bucurie că nu ai fost uitată, că în jurul tău sunt și oameni care vor să fie lângă tine când ai nevoie, ridici capul și mergi mai departe. O să fie bine, îți repeți mereu din ce în ce mai convinsă că așa o să fie.

Și îți găsești seninătatea și liniștea, te regăsești pe tine alături de sufletele micuțe care-ți dau toată iubirea și puterea de care ai nevoie. Și, într-adevăr, totul s-a înlănțuit și ai ajuns acolo unde totul e bine.

M-am regăsit în toate personajele din această carte. În suferințele fizice ale unora, în zbuciumul sufletesc al altora, în visele tuturor de mai bine, de prietenie și de siguranță pentru puii lor.

Ioana Macoveiciuc a surprins foarte bine trăirile gravidelor și ale mamelor, a introdus foarte frumos în roman și ideile sănătoase despre alăptare, despre purtatul bebelușilor, despre empatie, adică tot ce m-a durut pe mine dintotdeauna, lucrurile despre care tot vorbesc eu de 8 ani încoace și pe care foarte puțini chiar le înțeleg și le acceptă.


Nu, nu e o capodoperă literară, dar Miercuri respirăm e o carte foarte frumoasă, în care putem găsi confirmări, putem găsi alinare, o carte care ne transmite că nu suntem singure, că suntem normale, că totul, în final, o să fie bine.

sâmbătă, 10 decembrie 2016

ÎN AȘTEPTAREA CRĂCIUNULUI - ZIUA 10

Așa cum plănuisem, am pictat o parte dintre figurinele din aluat cu sare. Deocamdată am dat doar fondul, urmând să le decorăm zilele astea, sper în timp util să le și trimitem celor pentru care le facem.


De asemenea, am decupat dintr-o cutie de carton discuri ce vor fi baza ornamentelor noastre.


După amiază, David a avut musafiri. Nu prea s-au bucurat ei că nu i-am lăsat la laptop, dar au găsit imediat  alternative de joacă.

Un timp, s-au jucat cu lego


Apoi, când s-au plictisit, le-am spus să-și aleagă jocuri din raftul cu jocuri în cutie. Nu vă spun ce distracție a fost cu Doktor Bibber, achiziționat de curând de la Julia Toys


 Apoi au trecut la Englisch fur kinder, achiziționat acum mulți ani, tot de la Julia Toys. Acesta este unul dintre jocurile preferate ale lui David și îl jucăm destul de des, profitând de ocazie să învățăm câteva cuvinte în engleză sau germană.

 

În tot acest timp, Eliza și-a găsit de lucru cu mașinuțele lui David sau cu antemergătorul moștenire de la David. Ea e foarte liniștită când sunt în casă copii. Zâmbește la ei, mișună printre picioarele lor, ei o protejează și o feresc când văd că se îndreaptă spre zone care li se par lor periculoase.  Îi place gălăgia lor, Cine știe, poate e și asta o consecință a lunilor de sarcină petrecute la grădiniță.


La plecare, unul dintre prieteni a spus că vrea să mai vină, pentru că avem jocuri frumoase. Cred că e cazul să aduc din boxă și jocurile pe care le-am pus deoparte, poate mai găsesc ceva care să-i atragă și să-i țină departe de laptop.