'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


miercuri, 19 septembrie 2012

NU ZI HOP....

V-ati grabit cumva sa credeti ca David s-a adaptat surprinzator de repede la gradiniţă? Eheee...mai e ceva drum de făcut până acolo.

Azi a stat lipit de mine ca un scai. N-ar fi fost o tragedie pentru mine, dar s-a luat după el şi prietena noastră de 3 ani jumate, care a început să scâncească că vrea să meargă şi ea acasă cu mine (deşi zilele trecute rămăsese fără probleme). Le-am explicat amândoura că nu mă duc acasă şi că vin să-i iau când îmi termin treaba la servici.

Mi s-a spus că ar fi bine să plec chiar dacă plânge, că nici un alt părinte nu stă aşa de mult cum stau eu, dar eu nu vreau aşa. Am pornit de la început cu ideea că îl duc la grădiniţă atâta timp cât rămâne cât de cât împăcat. Să-l las plângând este peste puterile mele, mai ales că, deocamdată, nimic nu mă presează să-l las.

Într-un final i-am pus pe amândoi la o măsuţă, le-am dat plastilină, şi am plecat. Nu-mi dăduse acordul, dar era resemnat şi avea o ocupaţie care-i plăcea.

I-am luat pe amândoi după masa de prânz.

I-am spus că mâine îi dau la el o poză de familie, ca să-i ţină de dor (asta l-a ajutat anul trecut). Sper să funcţioneze.

Niciun comentariu: