'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 7 martie 2015

CE MI-AȘ DORI DE 8 MARTIE


De ceva timp, nu-mi mai plac sărbătorile care presupun primirea/oferirea de cadouri. Mi se pare că s-au comercializat mult prea mult.

 Adică ofer cu drag cadouri, atunci când pot, dar nu-mi place când trebuie să mă străduiesc să nu uit pe nimeni „important” ca nu cumva să se supere că nu l-am băgat în seamă. Și îmi place când, de exemplu, un copil vine și-mi aduce o felicitare făcută de el pentru mine, dar nu-mi place să știu că am primit un cadou doar pentru că „trebuie”, că-i Crăciunul, sau 8 Martie sau mai știu eu ce altă sărbătoare care presupune existența unui cadou.

Așa că nu mă supăr când nu sunt băgată în seamă cu astfel de ocazii. Nici eu nu reușesc să trimit mereu la timp felicitări, nici eu n-am mereu chef să „cadorisesc” chiar pe toată lumea.

La fel și cu acest 8 Martie. Mă tot gândesc că nu despre asta e 8 Martie. De ce e musai să primesc unul sau mai multe cadouri? De obiecte nu duc lipsă și, sinceră să fiu, multe dintre ele chiar mă încurcă.  

Mi-ar plăcea, însă, ca oamenii importanți din viața mea  să accepte și să recunoască faptul că sunt așa:

 
 
Și mi-ar plăcea ca aceiași oameni să accepte și să recunoască faptul că nu se face gaură în cer dacă sunt așa:

Și aș mai dori să nu mai fiu judecată pentru ceea ce nu sunt, ci să fiu iubită pentru ceea ce sunt. Pentru că, cine are dorința să se uite cu adevărat la mine, lăsând la o parte propriile prejudecăți și standarde, poate descoperi lucruri minunate în persoana mea.

Acestea fiind spuse, vreau să recunosc și eu minunăția a 3 femei importante din viața mea.
Iubită mamă, dragă mătușă Lili și scumpă surioară Oana, sunteți femei minunate. Vă doresc din tot sufletul „La mulți ani!”, sănătate și vieți pe măsura sufletelor voastre.

2 comentarii:

oanaclopotel spunea...

ai fost si vei fi intotdeauna o persoana puternica, prea buna si un model pentru mine :*. te iubesc mult si ma bucur enorm ca esti sora mea!

Strumful spunea...

Eu nu simt nimic pentru 8 martie, am sunat-o si eu pe mama pe seara pentru ca primisem cateva mesaje de felicitare, si am zis sa ma simt sa o sun, dar in rest..nu simt nimic, nu vreau flori, cadouri, nu vreau nimic, dar eu sunt aia care uita si aniversarea casatoriei, deci....poate-s defecta! In 8 ani nu am sarbatorit nicodata aniversarea casatoriei:)), oau, poate anul asta!