'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak

"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)

"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor."
(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)


sâmbătă, 23 aprilie 2016

SFÂNTA ELISABETA



În ianuarie 2015, David mi-a spus categoric ca vrea o surioară pe care să o cheme Eliza. Îmi tot cerea el de câțiva ani o surioară, dar niciodată nu avusese pretenții de nume. 

Atunci mi s-a aprins un beculeț: poate că fetița mult așteptată nu venea pentru că nu avea un nume. O scurtă căutare pe net mi-a adus în față Acatistul Sfintei Cuvioase Elisabeta. Nu-mi poate face rău să mă rog pentru un copilaș unei anumite sfinte, mi-am zis. Așa că am citit de câteva ori acatistul, cu promisiunea că, dacă voi avea o fetiță, o voi numi Elisabeta.

Bine, între timp mai urmăream și calendarul chinezesc de sarcină, să văd în ce lună aș fi conceput o fetiță. Prima era februarie care a trecut cum a venit. Următoarea era iunie, până când mi se părea o veșnicie. M-am luat cu altele: examene, licență, titularizare etc. Am uitat de promisiune. Am uitat și să mă rog pentru copilaș. 

Dar Sfânta nu m-a uitat. În iulie, când am făcut testul de sarcină, am știut că îmi trimisese fetița dorită. Fusese concepută în luna iunie, în toiul haosului cu examenele, licența, titularizarea. Mi-a fost confirmată convingerea de ecograf abia în noiembrie, dar eu am știut de atunci că dorința mea și a lui David fusese împlinită.

Știu, unii dintre voi nu cred în sfinți. Eu am ajuns să cred și știu că Eliza mea, deși fizic a fost concepută în luna iunie 2015, spiritual a luat ființă la începutul anului, când David a verbalizat o dorință puternică iar eu am întărit-o prin rugăciuni.

Și a mai fost ceva care mi-a confirmat credința că sfinții sunt alături de noi și, uneori, ne ghidează în viață:
Am vrut să fac botezul inițial pe 10 aprilie. Nu s-a putut. Era prea devreme, încă nu se împliniseră 40 zile de la naștere, nu mă simțeam în stare să organizez evenimentul. Apoi pe 16. Totul părea ok, dar am aflat că nu poate părintele, nici una dintre nașe și aș fi vrut mult să fim în formulă completă. Următoarea dată pentru care nimeni nu a avut nici o obiecție a fost 23 aprilie. Apoi, uitându-mă în calendarul ortodox, am aflat de ce ne-am putut aduna toți doar la această dată: azi, pe 24 aprilie, este ziua Sfintei Cuvioase Elisabeta. 

Am botezat-o pe Eliza ieri, iar azi, de ziua numelui ei, facem băița. Sfânta a vrut să sărbătorească împreună cu noi, iar lucrurile s-au aranjat în așa fel încât să se întâmple asta.

Mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături ieri, în persoană sau doar cu gândul și la mulți ani tuturor celor care poartă acest nume minunat.







3 comentarii:

Anonim spunea...

Fetita este minunata! Sa va traiasca! Citesc cu drag blogul, imi sunteti dragi, trebuie sa spun ca as vrea mai multe articole cu ganduri, randuri. Sarbatori fericite! Si eu cred in sfinti, fetita mea, Ana, a fost botezata (intamplator?) pe 9 dec - atunci cand se serbeaza sf proorocita Ana, dar si zamislirea sf. Maria de catre sf.Ana.

madi spunea...

Mulțumesc pentru urări.
E drept, am făcut o pauză de la postările cu gânduri. Găsesc mai rar subiecte pe care să nu le fi tratat și despre care să simt nevoia să vorbesc. Când am început blogul eram într-o perioadă de căutări, de descoperiri, de formare a unui mod de a privi parentingul și viața în general care să mi se potrivească.
Acum sunt în altă etapă Se mai ivesc subiecte care să-mi atragă atenția, dar nu mereu reușesc să vorbesc despre ele.

Anonim spunea...

Asa e, Madi, acum esti intr-o alta etapa, mai bogata! Te citesc de 4 ani, cu drag, scrii frumos. Citesc si alte cateva blog-uri de parenting, la care nu am comentat inca! Ma ajuta mult sa citesc diverse informatii despre copii si parinti, ma raportez la ele si iau deciziile care mi se potrivesc. Sunt mamica de 1 baiat si 3 fete, nitel mai marisori, dar cred ca am multe de invatat! M-am bucurat mult atunci cand ai scris pe blog ca vei mai avea un copil, era exact ceea ce iti doream, iar cand ne-ai aratat minunea...!Cu drag, Dia.